Acum trei ani, în 7 mai 2018, ajungeam în Thassos, pentru primul transport de ulei Sotirelis. Parcă nu-mi vine să cred, au trecut deja 3 ani. 3 ani frumoși, alături de voi, dragi prieteni și clienți.”Familia” Sotirelis are acum peste 3.000 de clienți și peste 8.500 de urmăritori (followers) online. Vă mulțumim și sperăm că mica noastră afacere s-a ridicat la nivelul dorințelor voastre, de cele mai multe ori. Mergem înainte !
Ulei de măsline Sotirelis, filmuleț de prezentare.
Rețeta săptămânii, Tagliatelle cu ciuperci, rețetă vegetariană, vă este oferită de:
blogul culinar Maya’s World
mayas-esprit.blogspot.com
și magazinul online Sotirelis
ulei-masline-extravirgin.ro
Ingrediente pentru paste,
100 g gris din grîu dur
200 g făină de grîu
3 ouă
sare
Mod de preparare,
Se amestecă toate ingredientele și se frământă un aluat compact. Se formeaza o bilă, se împachetează în folie transparentă, se lasă la odihnă o jumătate de oră. Se presară un start fin de făină pe masa de lucru, apoi se întinde aluatul într-o o foaie subțire cu sucitorul, din care se taie tăițeii lați. Se presară făina peste tăiței pentru a nu se lipi unul de celălalt și se pun într-un loc uscat/sau pe un prosop curat la odihnă.
Ingrediente pentru sosul de ciuperci,
500 g ciuperci maro
500 g Champignons
1 ceapă
3-4 linguri ulei de măsline Sotirelis
150 ml vin alb
1 lingură mărar, tocat fin
250 ml smîntîna de frișcă
sare, piper, după gust
Mod de preparare,
Se curăță ciupercile și se taie, în funcție de gustul fiecăruia. Se curăță ceapa, se toacă și se prăjește, împreuna cu ciupercile, într-o tigaie cu ulei de măsline extravirgin Sotirelis. Se adaugă vinul alb și se lasă 5-6 minute sa fiarbă. Se condimentează, după gust, cu sare și piper. Se adaugă smîntîna și mărarul, după care se mai lasă scurt la fiert. Se păstrează la cald.
Se pun pastele la fiert, în apa cu sare, care trebuie să clocotească ușor. Se fierb al dente 1-3 minute, după care se scurg bine de tot. Se amestecă cu sosul de ciuperci și se servesc calde.
Sunt un deliciu !
#tagliatellecuciuperci
#deliciiculinarevegetariene
#mayasworld
#uleisotirelis
Ingrediente:
Preparare:
Se pudrează feliile de cotlet și apoi se prăjesc în uleiul de măsline Sotirelis. Se ține carnea la cald, până se prepară sosul de ciuperci și roșii.
După ce terminați cu ciupercile și roșiile, aranjați feliile de carne în tigaie.
Sosul de roșii cu ciuperci.
Ceapa se toacă și se rumenește, împreună cu ciupercile feliate, în uleiul Sotirelis rămas de la carne. Se adaugă roșiile cu tot cu suc/sos, se lasă să tragă un clocot, timp în care se condimentează.
Se toarnă sosul de roșii cu ciuperci deasupra, se reglează cuptorul preîncalzit la 200°C , timp de 10 minute. Între timp, se fierb cartofii(recomand pireu cu lapte+ unt). Se presară busuioc deasupra. Se poate folosi și pătrunjel.
Poftă bună/Kali orexi
sursa rețetă,
http://mayas-esprit.blogspot.com
Ingrediente:
– 500 g piept de curcan
Pentru marinată:
– 1 lgț sare
– 1 lgț sumac
– 1/2 lgț piper
– 1 lg suc de lămâie
– 2 lg ulei de măsline Sotirelis
Paşii:
1. Se pregăteşte carnea de curcan: se spală și apoi se taie felii de aprox 1.5 cm grosime.
2. Se prepară marinata amestecând toate ingredientele, mai puțin sarea.
3. Se pune marinata peste carne și se lasă să stea cel puțin o oră.
4. Când începem să prăjim carnea, aceasta trebuie să fie la temperatura camerei; dacă ați ținut carnea la frigider, trebuie scoasă înainte cu cel puțin jumătate de oră.
5. Se prăjește apoi carnea pe tigaia de grătar, la foc mediu, câte 5 minute pe fiecare parte. Acum se pune şi sarea.
Verdict:
Gustoasă, suculentă şi numai bună lângă o salată de legume proaspete.
Poftă bună/Kali orexi !!!
sursa rețetei, blogul Transylvanian Kitchen
http://transylvaniankitchen.blogspot.com/2014/04/piept-de-curcan-marinat-la-gratar.html
Nokedli sau galuska, în românește knedle sau găluști, în germană Spätzle sau Knöpfle sunt niște paste minunate, care se prepară cu ouă proaspete de casă, mai ales în spațiul Europei Centrale, începând cu Alsacia și Lorena, Valea Mosellei, Elveția, Bavaria, Tirolul de Sud, Austria, Cehia și Slovacia, Ungaria, Croația și Transilvania sau Banat.
O reţetă ungurească bună de tot, să te tot lingi pe degete, cum sunt mai toate preparatele lor. Denumirea originală e de „Dorozsmai pontypaprikás sajtos galuskával”.
Ingrediente (5 porţii):
– 1,5 kg crap file
– 500 g ciuperci
– 100 ml ulei de măsline Sotirelis
– 2 cepe mari
– 300 ml smântână
– 50 g făină
– 1 ardei kapia
– 1 roşie
– 1 ardei iute
– 4, 5 căţei de usturoi
– boia
– piper
– sare
– nokedli (cam din 500 g făină)
Paşi:
1. Se curăţă crapul de oase şi de solzi şi se taie file.
2. Se spală şi se curăţă toate legumele. Se taie mărunt şi se pun fiecare separat.
3. Se pune uleiul de măsline Sotirelis în tigaie, se căleşte ceapa până devine translucidă, după care se adaugă legumele în ordinea aceasta: ciupercile se pun primele, apoi ardeii şi roşiile.
4. Se adaugă boia şi se mai amestecă de câteva ori după care se pune apă şi se lasă la fiert.
4. Când a scăzut apa se pun bucățile de crap.
5. Când şi crapul e fiert (dupa 5-10 minute), se toarnă în papricaş smântâna amestecată cu făina , pentru consistenţă.
6. Se serveşte cu nokedli şi ardei iute.
Perfect pentru o cină cu prietenii.
Poftă bună/Kali Orexi/Jó étvágyat/Bon appetit !
sursa articol și rețetă,
http://transylvaniankitchen.blogspot.com/2013/06/papricas-de-crap-cu-ciuperci-si-nokedli.html
Gustul dovleceilor pane în combinaţie cu sosul de usturoi mi s-au părut mereu una din cele mai reuşite reţete. Dovleceii pane sunt o gustare perfectă, iar serviți cu un sos aromat de smântână, usturoi și verdeață sunt pur și simplu fenomenali. Nimeni nu va rezista în fața acestei gustări delicioase. Rețeta este extrem de simplă și ușor de preparat. Răsfățați-vă papilele gustative cu acești dovlecei extrem de delicioși și parfumați!
Ingrediente:
– 2 dovlecei
– 2, 3 ouă (în funcţie de dimensiunea lor)
– ulei pentru prăjit Sotirelis
– 150 g făină
– 150 g pesmet
– 1 căpăţână de usturoi
– smântână (opţional)
– sare
– piper
Paşi:
1. Dovleceii se spală, se curăţă şi se taie felii de 1 cm.
2. Se trec prin făină, prin ouăle condimentate (sare, piper) şi pesmet, după care se pun în uleiul încins Sotirelis.
3. Se prăjesc pe ambele părţi şi se scot într-un vas tapetat cu şervete de hărtie pentru a se scurge de ulei.
4. Se servesc cu mujdei de usturoi, cu sau fără smântână.
Poftă bună/ Kali orexi !!!
sursa rețetă și fotografii
http://transylvaniankitchen.blogspot.com/2013/07/dovlecei-pane-cu-sos-de-usturoi.html
Gözleme este o plăcintă specifică bucătăriei turcești, dar binecunoscută și în Grecia, Macedonia de Nord, Albania sau Bulgaria. Este un fel de mâncare simplu de pregătit și cu un gust deosebit. Plăcintele trebuie mâncate musai fierbinți, de îndată ce sunt pregătite, pentru că, odată ce se răcesc, se fac mai dense. Dacă totuși le păstrați, puneți-le în frigider într-un vas închis.
Kozani/Κοζάνη, în aromână Cojani, în bulgară Kožun este un oraș din Macedonia. Cel mai cunoscut lucru despre oraș este Carnavalul care se ține de obicei cu 40 de zile înainte de Paști.
Ingrediente
5 foi de plăcintă
1 ceașcă ulei de măsline Sotirelis
5 fire potrivite de praz proaspăt
2 cepe uscate
1/3 dintr-o legătură de pătrunjel
1 ceașcă de tăieţei
700 g carne tocată de miel și vițel
3 ouă bătute
sare
piper proaspăt măcinat
Mod de preparare
Într-o tigaie încălzim o treime din uleiul de măsline Sotirelis pe care urmează să îl folosim. Adăugăm prazul și ceapa și le lăsăm la prăjit la foc potrivit, amestecând din când în când, ca să nu se rumenească.
După aproximativ 10 minute, imediat ce ceapa capătă culoarea aurie, adăugăm carnea tocată. Amestecăm continuu, menţinând tigaia pe foc, aproximativ 6-7 minute, până când carnea tocată își schimbă culoarea.
După ce adăugăm sare și piper, luăm cratița de pe foc şi punem tăieţeii, continuând să amestecăm. Lăsăm preparatul să se răcească complet. Imediat ce s-a răcit, adăugăm ouăle și frunzele de pătrunjel tăiate mărunt, apoi amestecăm cât este nevoie.
Ungem o tavă puțin adâncă, de aproximativ 40-50 de centimetri lungime(sau chiar tava aragazului), cu ulei de măsline Sotirelis, după care întindem trei foi de plăcintă, pe care de asemenea le ungem separat cu puțin ulei de măsline. Avem grijă ca marginile foilor să treacă îndeajuns peste marginile tăvii.
Cu o lingură întindem umplutura într-un strat subțire, după care o acoperim cu o foaie de plăcintă de pe care am scurs, în prealabil, uleiul. Stropim pe deasupra cu ulei de măsline Sotirelis, după care întindem și cea de-a doua foaie de aluat, și aceasta ușor scursă de ulei.
Rulăm marginile plăcintei spre interior, răsucindu-le asemeni unui chenar. În mijlocul plăcintei așezăm un pahar cu gura lată, în jurul căruia trasăm, cu ajutorul unui cuțit ascuțit, un cerc. Nu străpungem plăcinta până jos, ci doar foile de deasupra.
Prin mișcări radiale, împărțim plăcinta în 12 secţiuni. Stropim urmele de cuţit cu ulei de măsline Sotirelis și, cu degetele, stropim plăcinta cu puțină apă. Punem apoi plăcinta la copt, pe prima treaptă, într-un cuptor încălzit în prealabil la 180οC, timp de aproximativ o oră, până când se rumenește îndeajuns ca să se dezlipească cu uşurinţă de tavă.
În ultimele zece minute de coacere, reducem intensitatea cuptorului până la minimum, pentru ca plăcinta să devină crocantă. Dacă plăcinta se desprinde de tavă, suntem siguri că este coaptă suficient.
Poftă bună/Kali orexi
În general grecii erau sobri la mâncare, majoritatea se limitau la două mese pe zi. Dimineaţa – câteva bucăţi de lipie înmuiată în vin, eventual câteva smochine şi măsline.
Lipia – articolul principal în alimentaţie – era din făină de orz, secară, ovăz sau de grâu (care însă era mult mai scump). În afară de lipie – uneori condimentată cu diferite arome de plante – pentru cei săraci alimentul cel mai obişnuit era peştele sărat sau afumat. Ciorbele erau de asemenea mâncarea sărăcimii.
Legumele erau consumate crude sau fierte, pregătite în formă de salate, cu oţet, sare şi untdelemn. Măslinele se găseau din abundenţă. O importanţă deosebită aveau în bucătăria grecilor ceapa şi usturoiul. Laptele (mai ales de capră) şi brânzeturile se consumau mult; iar ca desert – fructe (nuci, smochine uscate, struguri) şi turtă dulce.
Regimul alimentar varia după posibilităţile economice ale fiecăruia, precum şi după regiuni: în bogata regiune a Beoţiei se mânca mai mult şi mai bine, în timp ce Sparta, cu faimoasa ei „ciorbă neagră” ca fel de mâncare obişnuit, era renumită prin alimentaţia ei primitivă.
Peste tot carnea (scumpă, mai puţin însă cea de porc) şi vinul erau articole rezervate celor bogaţi. În loc de vin se bea un amestec de miere cu apă (hidromel) în fermentaţie alcoolică.
Majoritatea grecilor mâncau rar carne – aproape numai la sărbători, cu ocazia sacrificiilor, când carnea animalelor sacrificate se împărţea celor de faţă. La mesele celor bogaţi se servea nu numai carne de animale domestice, ci şi vânat (mistreţ, cerb, etc.); carnea cea mai preţioasă era cea de iepure.
Carnea era pregătită cu felurite sosuri, care erau în acelaşi timp dulci şi picante. Vinul se bea în proporţie de două părţi apă şi o parte vin. Nici la mesele cu invitaţi, la mesele de ocazii, la sărbători familiale, nu se servea un menu prea variat şi copios: se dădea mai multă atenţie felului în care erau prezentate mâncările şi în care era organizată masa. La sărbătorile familiale luau parte copiii şi femeile, care însă nu mâncau întinşi pe paturile-sofale, ci şezând pe taburete.
Când se organizau ospeţe – la care soţiile erau riguros excluse – invitaţii bărbaţi contribuiau cu toţii, sau fiecare îşi aducea mâncarea de acasă. Un invitat îşi putea aduce un alt invitat personal, al său. La intrare un sclav scotea încălţămintea oaspeţilor şi le spăla picioarele. Oaspeţii se aşezau, întinşi câte doi pe un pat-sofa, rezemându-se în cotul stâng.
Li se aducea mai întâi un lighean cu apă ca să-şi spele mâinile, apoi la fiecare pat-sofa câte o măsuţă pe care erau aranjate mâncările. Se mânca cu degetele, din strachini de lemn, de ceramică sau din farfurii de metal; se foloseau un fel de linguri şi mai rar cuţite. Bineînţeles că nu existau feţe de masă sau şerveţele; comesenii îşi ştergeau buzele şi degetele cu miez de pâine. În timpul mesei nu se bea decât apă.
La sfârşit oaspeţii se spălau din nou pe mâini. Măsuţele erau scoase, sclavii curăţau încăperea de resturile de mâncare aruncate pe jos, apoi aduceau alte măsuţe, vinul, apa şi un vas mare (crater) în care urma să fie făcut amestecul. Din acest moment începea partea a doua a ospăţului, adevăratul symposion (cuvânt care înseamna „întrunire de băutori”). Cina propriu-zisă avusese doar rostul să pregătească pofta de băut.
Simpozionul începea cu libaţii şi cu un imn cântat în cinstea lui Dionysos. Cei prezenţi alegeau – sau trăgeau la sorţi – pe „regele simpozionului”. Acesta stabilea proporţia de apă cu care trebuia amestecat vinul – care uneori era dres cu plante aromatice: cimbrişor, mentă, scorţişoară ş.a. – şi cantitatea pe care urma s-o bea dintr-o dată comesenii.
Dar scopul adevărat al simpozionului nu era băutura (grecii beau cumpătat; iar a bea vinul neamestecat cu apă socoteau că este un obicei barbar), ci acela de a crea prilejul unei întâlniri plăcute: era unica formă de reuniune mondenă, la care unoeri erau angajaţi şi cântăreţi şi cântăreţe, actori şi acrobaţi.
În epoca clasică, la aceste ospeţe erau nelipsite curtezanele, dansatoare sau cântăreţe. Dar în numeroase scrieri asupra acestui subiect, autorii – Aristofan, Xenofan, Lucian, ş.a. – nu uită să menţioneze de asemenea că aceste simpozioane nu dovedeau prea multă cumpătare din partea grecilor…
Uleiul de măsline a jucat un rol capital în istoria grecilor din cele mai vechi timpuri, dar și a tuturor popoarelor mediteraneene.
Măslinele coapte, zdrobite „eliberează“ un lichid auriu, uleiul de măsline, care, timp de milenii, a fost o adevărată binecuvântare pe mesele familiilor mediteraneene. Acest „aur“ lichid este darul oferit de măslinii care, din Portugalia până în Siria, îmbracă dealurile scăldate în soare.
Uleiul obţinut din roadele acestor pomi trainici nu numai că încântă simţurile, dar are şi virtuţi medicinale. Când spun „ulei“, locuitorii bazinului mediteranean se referă de fapt la „uleiul de măsline“. Termenul spaniol pentru „ulei“, aceite, derivă din cuvântul arab azzáyt,care înseamnă literalmente „suc de măsline“. Iar uleiul de măsline chiar asta este: suc pur obţinut din măsline zdrobite. Întrucât în procesul de extragere a uleiului nu se folosesc aditivi şi nu se recurge la procese chimice, calităţile, gustul şi aroma lui rămân neschimbate.
De secole, bucătăria mediteraneană foloseşte uleiul de măsline pentru a da gust multor preparate culinare tradiţionale. Uleiul de măsline e bun la prăjit, la marinat sau la asezonarea mâncărurilor. „Un produs care e consumat de 4 000 de ani trebuie să fie bun“, afirmă José García Marín, maestru în arta culinară, vorbind despre importanţa uleiului de măsline în bucătăria spaniolă. „Iar calitatea acestui «nectar» s-a îmbunătăţit mult în ultimii ani graţie tehnicilor de producţie atente“ .
surse: Ovidiu Drimba, Istoria culturii şi civilizaţiei, vol.3, Ed. Saeculum
Gastronomia, cuvânt ce provine din greaca veche, Γάστρο însemnând stomac iar νόμος, lege, denumeşte arta de a prepara mâncăruri alese şi semnifică legătura dintre simţuri şi mâncare, reprezintă însuşirea de a aprecia calitatea mâncării, a gustului. Gastronomia elenă descrie atitudinea grecilor faţă de viaţă şi hrană.
Ingredientele şi stilurile bucătăriei greceşti au fost stabilite cu mai mult de 3000 ani în urmă. Sunt prezenţi în istorie mulţi bucătari greci renumiţi, precum Thimbron din Atena, Archestratus care a scris prima carte de bucate cunoscută (330 î.Hr.), Soteriades cel Înţelept care îşi revendica calitatea de a fi preparat feluri de mâncare pentru diferite stări de spirit şi vârste – pentru tineri, pentru iubiţi, pentru oamenii în vârstă şi pentru filozofii antici.
Ingrediente:
600 grame de ficat de porc
400 grame de mere
200 grame de praz
200 ml de lapte bun
50 grame de făină
30 grame de zahăr
50 ml de ulei extravirgin Sotirelis
20 grame de sare
Boia
Scorțișoară, după gust
Mod de preparare
Ca o paranteză, regina Cleopatra se îmbăia doar în lapte și uleiuri, apoi își punea mere coapte pe față pentru a rămâne mereu frumoasă.
Ei bine, ficatul nostru se va îmbăia în lapte, în ulei de măsline
fierbinte Sotirelis, apoi se alătură merelor dulci cu miresme de scorțișoară. Nu e frumos ca regina Egiptului, dar savuros ca un regal de arome…. Merele se taie în felii de circa 1 cm grosime, li se îndepărtează cotoarele, se pun într-o tavă, se presară cu zahăr și scorțișoară și se coc circa 15 minute la 150°C .
Ficatul se taie ca pentru friptură și se ține circa 30 de minute în lapte. Prazul se feliază subțire și se călește în puțin ulei de măsline Sotirelis. Pe urmă, ficatul se scurge de lapte, se șterge, se trece prin făina amestecată cu boia și sare și se prăjește într-o tigaie cu restul de ulei de măsline Sotirelis.
După ce ficatul este rumenit, se așează în cealaltă tigaie cu praz, se acoperă vasul și se înnăbușe circa 5 minute. Ficatul se servește fierbinte, alături de merele coapte și de prazul călit.
Poftă bună/Kali orexi !
sursa rețetei
